Într-o abordare modernă, principiile orientării şcolare derivă dintr-o filozofie democratică şi umanistă despre viaţă. Elementul fundamental acesteia este respectul pentru identitatea este respectul pentru identitatea elevului, considerat ca o personalitate în devenire. În acest sens, libertatea de a alege este esenţială în conceptul modern de orientare.
Orientarea trebuie să fie considerată o parte esenţială a procesului de învăţare şi de educare. Toţi elevii trebuie să aibă posibilitatea de a beneficia de sprijinul oferit de orientare. Fiecare elev are părţile lui bune şi mai puţin bune, uneori probleme. Şi copilul “normal” are dreptul să se bucure de sprijin. Elevii-problemă necesită o mai mare atenţie.
2. Orientarea este un proces în cadrul căruia – în anumite stadii critice de dezvoltare şi în perioadele de tranziţie – se acordă asistenţă în ce priveşte opţiunile educaşionale şi trebuie să rămână un proces de asistenţă continuu.
În anumite stadii de dezvoltare, există şi momente unice în care este nevoie de sprijin specific. Instruirea, sfaturile sau comunicarea rezultatelor pot fi, adesea, acceptate pe cale raţională, fără a fi însă integrate emoţional. Elevul va avea nevoie de un feedback repetata şi de o confruntare şi din alte surse înainte să accepte, în întregime, sfatul sau rezultatele. S-ar putea să fie nevoie de o confruntare în situaţii reale, dar care să nu prezinte o ameninţare. Aceasta poate fi o perioadă îndelungată de timp, care să necesite reluarea unor activităţi.
3. Orientarea este limitată la elevii care posedă suficiente capacităţi pentru a opera într-un mediu educaţional.
Elevii cu probleme fizice sau psihice majore, trebuie să fie transferaţi specialiştilor sau experţilor din afara sistemului. Acest transfer, poate fi pentru o perioadă limitată de timp.
4. Orientarea trebuie să conducă la dezvoltarea maximă a potenţialului individual.
Deşi orientarea subliniază utilizarea la maximum a capacităţilor elevilor, aceasta trebuie să rămână o activitate centrată pe client.
5. Orientarea este o sarcină care îi implică pe toţi actorii din cadrul procesului educaţional.
6. Orientarea este îndreptată spre viitor.
Copiii de astăzi trebuie încurajaţi, să privească spre viitor şi să îndrăznească să-şi asume rolul de pionieri intelectuali şi profesori.
7. Orientarea se axează pe procesul de încurajare.
Consilerii subliniază prea des limitele, subliniază, în special, dificultăţile. Ar trebui, să se refere mai mult la punctele forte şi la calităţile elevului, să incurajeze explorarea, să recunoască performanţele.
8. Orientarea ar trebui să fie mai degrabă direcţională decât predictivă§.
Dezvoltarea carierei se bazează, pe capacitatea unei persoane de a depăşi forţele care par s-o limiteze. Libertatea alegerii, scopurile personale, implicarea, perseverenţa sunt uneori mai importante decât zestrea genetică şi situaţia socială. Persoana se dezvoltă constant şi învaţă din experienţele trecute.
9. Orientarea reprezintă, mai degrabă, pregătirea pentru acţiune decât o readaptare.
Asistarea elevilor pentru o dezvoltare deplină, sesizarea oportunităţilor, dezvoltarea conştiinţei de sine, încurajarea independenţei, toate sunt scopuri legitime ale activităţilor de orientare.
Orientarea nu poate include activităţi menite să recupereze o incapacitate sau să dezvolte şi să refacă o funcţiune deficitară.
ATENŢIE:
Aceste principii trebuie încorporate într-o abordare a orientării caracterizată prin: