CONSILIEREA SI ORIENTAREA CARIEREI.O SARCINA A TUTUROR

Elevii se confruntă cu sisteme de evaluare de tip concurenţial, cu o societate în schimbare şi cu incertitudine asupra viitorului. Ei sunt conştienţi de faptul că părinţii şi adulţii din preajma lor nu-i pot ajuta întotdeauna. De aceea, părinţii, elevii şi societatea în ansamblu aşteaptă mai mult de la şcoală.
Singura soluţie este implicarea tuturor „actorilor” din sistemul de învăţământ: directori, consilieri şi profesori.  În această nouă viziune, asupra învăţământului, se propune un model axat pe elev, elaborat în diverse niveluri de sprijin şi punând laolaltă cele mai diferite experienţe de viaţă pentru a promova o abordare holistică a problemei orientării şcolare.
Procesul de învăţământ şi orientare şcolară, trebuie să ajute la dezvoltarea cunoştinţelor şi deprinderilor corespunzătoare, care să permită elevului:
~ să acţioneze în mod corespunzător pe tot parcursul vieţii sale de adult, ca membru matur şi responsabil al
   societăţii;
~ să facă faţă tuturor rolurilor pe care le va avea de jucat în viaţă;
~ să se comporte ca o persoană independentă şi conştientă;
~ să-şi asume răspunderea pentru propriile decizii şi să-şi direcţioneze(influenţeze) propria evoluţie.

Cele 3 domenii mari ale orientării sunt:

• Orientarea carierei: constă în oferirea de sprijin în stabilirea opţiunilor educaţionale, a ocupaţiilor şi a rolurilor de muncă; aici se include şi pregătirea în vederea luării deciziei(elaborarea deciziei), procesul propriu zis de luare a deciziei(alegerea) şi pregătirea pentru punerea în aplicare a opţiunii efectuate. Dezvoltarea spiritului de independenţă este un element cheie în acest domeniu. Consilierul va stimula procesul de auto-evaluare, de explorare a mediului(opţiunile educaţionale şi de carieră) şi de dezvoltare a capacităţilor de luare a deciziei. Acest domeniu al orientării este o sarcină în care toţi actorii din şcoală, în special profesorii, pot juca un rol, dar trebuie implicaţi şi factori externi/specialişti.
• Sprijinirea învăţării include toate activităţile menite să maximizeze efectul activităţilor de învăţare şi poate fi preventiv cât şi corectiv; astfel se pot elabora proiecte de sprijin în cadrul activităţilor tradiţionale de la clasă sau se pot organiza acţiuni/activităţi extraşcolare(implicaţi pot fi: profesori, consilieri, experţi externi)
• Orientarea individuală reprezintă sprijinul acordat elevilor, care se confruntă cu probleme personale, legate de personalitate şi de interacţiune socială, ce pot influenţa procesul de învăţare şi cel de dezvoltare al carierei. Aici există 3 aspecte principale, ce pot fi preventive, corective, dar nu şi terapeutice:
• Contactele individuale, ce-l ajută pe elev să se simtă mai bine la şcoală.
• Supravegherea comportamentului social al elevului la clasă şi în şcoală.
• Influenţarea atmosferei şi a culturii în clasă/şcoală.

 

Va fi vizată viaţa personală, chiar şi-n afara şcolii, acest tip de sprijin este foarte delicat(sunt vizaţi profesorii specialişti, consilierii), trebuie respectată o deontologie strictă, intimitatea şi demnitatea elevilor şi a familiilor lor.

În orientarea carierei sunt incluse 4 activităţi:

• Autoexplorarea
• Explorarea mediului
• Independenţa în luarea deciziilor
• Dezvoltarea identităţii culturale

Autoexplorarea este efectuată în jurul a două tipuri de sprijin:
~ ajutorul pentru găsirea unor informaţii despre diferite calităţi personale, ce sunt relevante pentru deciziile în privinţa carierei.
~ facilitarea dezvoltării unei concepţii realiste şi pozitive de sine.
Cele mai importante activităţi pentru autodezvoltare sunt programele ce ajută la creşterea respectului de sine, la clarificarea valorilor, la eliberarea de stereotipurile legate de gen şi de prestigiu.
 Autoexplorarea este o activitate permanentă, de-a lungul întregii cariere şcolare, care începe în şcoala primară şi continuă în gimnaziu şi deseori continuă. Acordarea sprijinului se încheie, când adolescentul a ajuns la un nivel de maturitate ce-i pot permite, să facă opţiuni independente în domeniul carierei şi să se auto – evalueze în mod corespunzător.
În şcoala primară, autoexplorarea face parte din activităţile educaţionale referitoare la carieră şi este realizată în principal de profesori, în cadrul activităţilor obişnuite la clasă. Este foarte importantă dezvoltarea unei imagini pozitive despre propria persoană(elevii trebuie să aibă o imagine clară a punctelor lor forte şi a celor slabe – activităţi de joacă, discuţii de grup şi comparaţii.
În gimnaziu, autoexplorarea continuă, elevii intră în perioada preadolescenţei, de instabilitate datorate modificărilor fizice. Mulţi tineri dezvoltă sentimente negative şi un  respect de sine scăzut. Elevii trebuie să-şi dezvolte o imagine de sine nouă, pozitivă şi realistă, esenţială pentru dezvoltarea unor planuri de carieră realiste şi mature. Activităţile trebuie să aibă-n vedere evitarea stereotipurilor legate de gen şi de prestigiu.
În perioada adolescenţei, trebuie să se ofere oportunităţi ample pentru testarea acurateţei imaginii despre sine(vizite neoficiale, contacte cu persoane ce servesc ca model, participarea la activităţi profesionale organizate în comunitatea locală sau la şcoală, stagii de pregătire, etc.)
Autoexplorarea se finalizează în anii superiori de liceu. Programele de orientare pentru adolescenţii mari, ţin seama de faptul că aceştia şi-au modificat relaţiile cu adulţii şi colegii de generaţie. Adolescenţii au tendinţa de a aprecia foarte mult sprijinul primit din partea colegilor de generaţie(pentru ei a fi pe placul grupului de prieteni este mai important decât a primi aprobarea părinţilor sau a adulţilor). Relaţia cu părinţii şi ceilalţi adulţi este marcată de lupta pentru identitate şi independenţă(atitudinile adulţilor ce permit dezvoltarea personală, par mai potrivite decât poziţiile dure de autoritate). Influenţa adulţilor, inclusiv a consilierilor, se exercită mai bine oferind modele, decât prin directive autoritare.

Explorarea mediului, constă în sprijinul acordat elevilor pentru a afla mai multe despre mediul înconjurător; scopul activităţii este transmiterea de cunoştinţe despre ocupaţii, profesii, organizaţii şi prin aceasta, să se descopere valoarea modelelor, a intereselor şi a talentelor necesare pentru diferite tipuri de cariere, astfel se înlesneşte auto – dezvoltarea. Explorarea pieţei forţei de muncă este o activitate continuă, ce ar trebui să înceapă în şcoala primară, să continue în gimnaziu şi în liceu. Explorarea forţei de muncă trebuie să se realizeze în momentele de tranziţie, examinându-se opţiunile educaţionale.

Independenţa în luarea deciziilor: în şcoala primară, elevii ar trebui să ia decizii(sarcini simple legate de situaţia zilnică din clasă). Ulterior se trece la sarcini mai complexe(discuţii, jocuri pe roluri, etc.), elevii trebuie să devină conştienţi de influenţa mediului asupra propriilor lor decizii(folosirea anunţurilor din ziare şi de la televiziune).
La sfârşitul gimnaziului, elevii trebuie să fie capabili să opteze să-şi asume răspunderea pentru deciziile lor(în această perioadă, trebuie să fie implicaţi şi părinţii). Acest proces, va continua şi la liceu.

Dezvoltarea identităţii culturale, constă în sprijinul acordat pentru a se înţelege problema identităţii culturale şi contribuie la dezvoltarea propriei identităţi culturale. Membrii unui grup majoritar, trebuie să înţeleagă şi să respecte existenţa altor grupuri culturale. Din punct de vedere teoretic, există 4 tipuri de identitate cu grupul:
~ o persoană asimilatoare, manifestă atitudine negativă faţă de propria cultură şi pozitivă faţă de cealaltă cultură.
~ separaţioniştii (identificarea pozitivă pozitivă faţă de propria cultură şi negativă faşă de cealaltă cultură).
~ integraţioniştii – identifică pozitiv şi cultura lor şi alte culturi.
~ marginalizaţii – identifică negativ propria cultură, dar şi celelalte culturi, oameni aflaţi la periferia societăţii, ce-şi ceează o lume proprie.
Atenţie:

• În realitate, oamenii trec de la un tip la altul, pe parcursul vieţii.
• Este preferabil, ca elevii să fie ajutaţi să se alăture grupului de integraţionişti.