Caracteristicile de personalitate, ce reprezintă?

Carateristicile de personalitate  reprezintă patternuri tipice de gândire, comportament, afectivitate şi relaţionare pe care le manifestă o persoană. Simţul comun spune că personalitatea este variabila centrală, determinantă în alegerea şi adaptarea la carieră. Mediile  educaţionale sau de muncă acceptă o diversitate de “tipuri” de personalitate. Persoane cu caracteristici de personalitate similare, pot să aibă performanţe bune şi să fie mulţumiţi în ocupaţii, aşa cum persoane cu caracteristici diferite, pot să prefere aceeaşi ocupaţie sau ocupaţii foarte similare.
            O modalitate des utilizată de a corela caracteristicile de personalitate cu mediile ocupaţionale este evaluarea acestora pe 4 dimensiuni bipolare(tipologia lui Jung):

  • Atitudinea generală faţă de lume: este orientat spre lumea exterioară, a oamenilor şi lucrurilor

     (extravertit – interacţiune socială, necesitate de muncă variată şi dinamică) sau spre lumea internă, a ideilor şi reacţiilor interne(introvertit – lucrul cu ideile, mediu liniştit, fără interacţiune socială).

  • Obţinerea informaţiei: pe baza simţurilor sale şi se focalizează pe fapte şi date(senzitiv – munci care necesită atenţie la detalii, stereotipe, fără schimbări prea dese) sau îşi foloseşte intuiţia şi se focalizează pe posibilităţi şi presupoziţii(intuitiv – munci în care îşi poate folosi intuiţia, este stimulat să înveţe în permanenţă).
  • Modul de evaluare a informaţiei: procesează şi evaluează informaţia bazându-se pe logică şi raţionament(gânditor – munci care necesită logică, gândire ordonată în special cu idei şi numere, eventual posturi de conducere) sau pe valorile personale şi efectul asupra altora(sentimental – prestările de servicii, în special către oameni, munci care necesită empatie).
  • Utilizarea informaţiilor: ia decizii rapide pentru a ajunge mai repede la rezultat(raţional – munci care permit planificarea şi urmărirea planului până la capăt, munci în care să ia parte la rezultatul final) sau amână decizia pentru a mai obţine informaţii(perceptiv – munci care necesită adaptare permanentă la nou şi creaţie).

Tipologia lui Holland specifică caracteristicile de personalitate ale celor 6 tipuri propuse, însă corespondenţa dintre aceste tipuri de personalitate şi mediile de muncă este mediată de interesele specifice.
Tipologia lui Holland

Realist

Investigativ

Artistic

Conformist
Sincer
Onest
Supus
Materialist
Naturalist
Consecvent
Practic
Modest
Timid
Stabil
Econom

Analitic
Precaut
Critic
Curios
Independent
Cognitiv
Introvertit
Metodic
Modest
Precis
Raţional
Rezervat

Complicat
Dezordonat
Emoţional
Expresiv
Idealist
Imaginativ
Lipsit de abilităţi practice
Impulsiv
Independent
Intuitiv
Nonconformist
Original

Social

Întreprinzător

Convenţional

Convingător
Cooperant
Prietenos
Generos
Săritor
Idealist
Centrat pe probleme
Amabil
Responsabil
Sociabil
Cu tact
Înţelegător

Curajos
Ambiţios
Atrage atenţia
Dominant
Energic
Impulsiv
Optimist
Caută plăcere
Popular
Încrezător în sine
Sociabil
Vorbăreţ

Conformist
Conştiincios
Atent
Conservator
Inhibat
Supus
Ordonat
Consecvent
Practic
Controlat
Lipsit de imaginaţie
Eficient

 

Nu se poate stabili o corespondenţă directă între caracteristicile de personalitate şi anumite ocupaţii. Este vorba mai degrabă de a specifica mai bine mediul şi tipul de sarcini pe care persoana respectivă ar prefera să le facă. Spre exemplu, dacă o persoană este extravertită şi se orientează spre domeniul de administraţie publică, va prefera o activitate în care să aibă contact cu publicul - ex. oficiant – şi mai puţin o activitate în care să manipuleze dosare şi să facă statistici, în timp ce un introvertit va prefera aceste  sarcini, în defavoarea interacţiunii cu publicul.
 Este important ca adolescenţii să înţeleagă relaţia mediată care există între aceste caracteristici de personalitate şi mediile de muncă. În cadrul fiecărei profesii există medii de muncă diferite care se pot ajusta la necesităţile şi preferinţele persoanei.
Este de asemenea important c adolescenţii să cunoască dependenţa de context a manifestărilor comportamentale. Pentru ca un comportament, cum este entuziasmul în realizarea unei sarcini, să apară este nevoie ca mediul să fie suficient de stimulativ.