Bolile cu transmitere sexuală -BTS

BTS sunt boli infecţioase, produse de microbi, virusuri sau paraziţi şi au în prezent mare răspândire.

  BTS sunt:

• Sifilisul
• Gonoreea
• Tricomoniaza
• Candidoza
• Infecţiile cu chlamydia
• Herpesul genital
• Verucile genitale
• Vaginita
• Păduchii laţi
• Hepatita de tip B

  Unele condiţii obiective, au determinat înmulţirea acestor boli:

• Libertinajul sexual
• Lipsa unei educaţii sanitare(în special sexuale adecvate, pacienţii neprezentându-se la medic, imediat după apariţia primelor simptome)
• Folosirea unor tratamente greşite(recomandate de persoane fără pregătirea necesară )
• Automedicaţia.

  ITS-le sunt în creştere şi datorită faptului, că unele, nu prezintă nici un simpton, persoana respectivă, nu ştie că este infectată, putând transmite boala altei persoane.
  Infecţiile pot dăuna sănătăţii, iar unele pot provoca durere cronică şi infertilitate şi pot creşte riscul infectării cu HIV.

ATENŢIE !

• Cea mai bună profilaxie pentru bolile venerice, este evitarea variatelor modalităţi de realizare a contactului sexual.
• Numărul mare de parteneri sexuali, determină sporirea riscului de îmbolnăvire şi de răspândire a ITS.luiexuali,

Sifilisul    

   Sifilisul este considerată boală cu transmitere sexuală majoră.
Poate fi contactat prin contact sexual(sub orice formă), sau prin sânge de la mamă, la făt. Cauza o constituie un microb (Treponema pallidum) prezent în sânge şi-n alte fluide ale organismului.
Boala are 3 faze:

• Primul stadiu : “sifilisul primar”, apare la 3 săptămâni , de la contactul infectant şi se manifestă sub forma unei eroziuni(rană nedureroasă, de culoare roşie maronie, situată pe sau lângă vagin sau penis, uneori în gură sau în anus; în vecinătate, ganglionii îşi măresc volumul, dar sunt nedureroşi. Durează 2-3 săptămâni şi trece de la sine.
• Al 2-lea stadiu:”sifilisul secundar”: între 6 săpt. şi 6 luni, după contactul infectant, apare o erupţie nedureroasă şi nepruriginoasă, pe corp. Simptome(altele): de tip gripal, dureri de gât şi de corp, febră, dureri musculare. Durează: 2- 6 săptămâni. Dacă în acest moment, al bolii nu se aplică tratament, apar complicaţii importante şi permanente.
• Al 3 – lea stadiu: “sifilisul terţiar”, se poate instala la câţiva ani(8 – 10 ani) de la infecţie; chiar dacă, simptomele din stadiul al 2- lea, au dispărut, boala a persistat în corp şi şi-a urmat cursul. Pot apărea semnele multiple ale sifilisului: gomele(care infectează oasele feţei sau sau articulaţiile genunchilor), paralizii neuromusculare, orbire, surditate, psihoze şi chiar moartea. Astăzi, foarte rar se mai ajunge la acest stadiu, datorită tratamentului medicamentos, eficient şi obligatoriu al bolii. Sifilisul se vindecă complet cu antibiotice. Pentru a fi sigur, de vindecare, trebuie ca pacientul, să meargă la control, după tratament.

Gonoreea

Gonoreea (blenoragia) este o ITS, produsă de bacteria:”Neisseria gonorhae”, sau gonococ, care după ce este transmisă , trăieşte în zonele umede şi calde ale corpului.
Transmitere: contact sexual, sau în momentul naşterii, provocând copilului:
”conjunctivita genococică”.
Simptomele: diferite la femei/bărbaţi, apar între: 2 – 21 zile, de la contactul sexual(în medie, între: 13 – 14 zile).
La femei:

• apar: usturimi la micţiune(urinat);
• creşte cantitatea de secreţii vaginale, ce devine de culoare:galben verzuie;
• dureri în etajul abdominal inferior;
• ulceraţii ale gâtului.
• unele femei, pot avea simptome foarte reduse, sau deloc.
• Netratată, la femei, boala duce la sterilitate, ca şi la bărbaţi, artrită, uretrită cronică cu cicatrice la nivelul uretrei.

La bărbaţi, apar:

• scurgeri de culoare: galben – verzuie(din penis);
• dureri sau senzaţii de arsurăla micţiune(urinat);
• iritaţie locală, sau scurgere de secreţii din anus;
• ulceraţii ale gâtului;
• mai zgomotos se manifestă boala la bărbaţi, decât la femei(din 10 bărbaţi infectaţi, 9 prezintă una sau mai multe simtome ale bolii.

Tratament: cu antibiotice(penicilină, kanamicină) şi se vindecă, dacă tratamentul este prompt, corect efctuat, prescris de medic.
IMPORTANT:
1) Atât la sifilis, cât şi la blenoragie(popular:”sculament”), e necesar, ca tratamentul bolnavului, să se facă simultan, cu cel al persoanelor, cu care a avut contact sexual(indiferent dacă acesta prezintă sau nu simptome/manifestări ale bolii).
2) Ambele boli, cresc riscul infecţiei cu virusul HIV.

Tricomoniaza uro – genitală

Este o boală parazitară minoră, transmisă adesea pe cale sexuală(sau la femei, prin scaunul WC-ului), prin apele din bazinele strandurilor, prin lenjerie intimă, prin unele obiecte de toaletă, etc. La bărbaţi, contaminarea extrasexuală este imposibilă.
Boala este cauzată de un protozor: “Trichomonas vaginalis”, ce se localizează în vagin şi uretră(la femei), la uretră şi prostată la bărbaţi.
Primele simptome, apar între: 4 – 21 zile, de la contactul infectant şi se manifestă, astfel:

• la femei: scurgere vulvo – vaginală, albă/gălbuie, cu miros neplăcut, spumoasă, aerată, însoţită de iritaţii şi mâncărimi vulvare, jenă la imicţiune, urinare foarte frecventă, dureri în regiunea vezicii urinare(în abdomenul inferior), apariţia unei iritaţii cutanate pe faţa internă a coapselor, stare de nervozitate.
• la bărbaţi, simptomatologia este redusă sau absentă(ei pot purta parazitul fără să ştie). Certitudinea diagnosticului , este dată de examenul de laborator al secreţiei vulvo – vaginale, care pune-n evidenţă protozorul .

Tratament:

• metronidazol/comprimate, cale orală, concomitent cu administrarea, cale vaginală, seara după igienizarea locală/dezinfectantă, timp de 3 săptămâni.
• Obligatoriu, partenerul de viaţă sexuală, trebuie să urmeze, concomitent, un tratament oral cu fasigin, doză mică.
• Se impune, suspendarea vieţii sexuale, pe toată durata tratamentului şi reluată, după examen clinic şi de laborator, negativ.
• Recidivele(reapariţia agentului infecţios), în secreţia vaginală, sunt frecvente şi impun respectarea tratamentului.

ATENŢIE: germenul infecţios, este prezent, în sau pe organele genito – urinare feminine şi masculine, în stare saprofită, fără a declanşa apariţia unor semne de boală; în condiţii particulare prielnice, germenii infecţioşi se înmulţesc considerabil, favorizând apariţia:”candidozei”.

Candidoza

Candidoza genitală este o afecţiune scăzută de ciuperci, gen: „Candida specia, Candida albicans”.
La femei, afectează vulva sau vaginul, la bărbaţi: penisul; la ambele sexe, se localizează şi pe tegumente, producând suferinţe de ordin estetic(rareori mâncărimi locale).
Boala apare prin contact sexual neprotejat, dar şi după tratament îndelungat cu antibiotice, de cortizon sau metronidazol.
Clinic, boala se manifestă diferenţiat, în funcţie de sex:

• la femei: prin scurgere vaginală abundentă, albicioasă, cremoasă:”leucoree” sau “poală albă”, prurit intens(în zona genitală şi sau anală), usturimi şi rareori dureri vaginale.
• La bărbaţi: inflamaţia penisului, micţiuni frecvente/dureroase.
• Tratament: certitudinea diagnosticului, este dată de laborator şi se impune tratament medicamentos şi igienic deosebit:
• La femei: cură orală cu tablete, locală cu ovule(clotrimazol sau econazol), unguente/creme antipruriginoase(mentholate), aplicate local, după o baie locală dezinfectantă.
• Pentru bărbaţi: crème/unguente, rareori se administrează şi clotrimazol.

Chlamidioza

Este o infecţie produsă de germenul: „Chlamydia”, ce pătrunde în urma unui contact sexual neprotejat, în organele genitale şi declanşează boala după: 7 – 21 zile.
Clinic, boala se manifestă prin inflamaţii în zona genitală, jenă la micţiune şi urină mai frecventă, redusă cantitativ(polakiurie), secreţie vulvo- vaginală abundentă, secreţie peniană, dureri abdominale(deseori femeile nu remarcă nici un simptom supărător).
Tratament: cu antibiotice; deseori boala este însoţită şi de alte boli venerice. O mamă, poate transmite nou-născutului infecţia, producându-i fie pneumonie, fie infecţie oculară.
Netratată, boala determină infertilitate la femei, iar la bărbaţi, infectează testiculele cu consecinţe serioase asupra spermatogenezei.

Herpesul genital

Este boală infecţioasă, cu transmitere sexuală, provocată de „virus herpetic de tip II”. Persoana infectată, prezintă o mică leziune, contagioasă, până crusta dispare/cade. Leziunile produse de virus, sunt vizibile la bărbaţi. La femei, se localizează în vagin, la nivelul colului uterin, zone abordabile printr-un examen ginecologic.
Primele simptome, apar după: 4 – 5 zile, de la contactul infectant, manifestate prin:

• febră;
• dureri de cap, de oase, musculare;
• dureri şi senzaţie de arsură în zona genitală;
• erupţie de placarde roşii şi mici, leziuni asemănătoare cu vezicule ce apar pe/în jurul zonei genitale(se vindecă în: 1 – 2 săpt.)
• dureri/usturimi la urinat;
• stare de nelinişte/insatisfacţie.

Tratament specific, nu există, doar creme/unguente. Herpesul genital, poate trece de la mamă la făt, producându-i surditate, orbire, retard mintal, chiar moarte. Virusul persistă, în sistemul nervos şi rămâne inactiv mult timp. Pot apărea recăderi ale bolii, dar acestea sunt mai puţin severe, decât primul atac(în caz de stres, contact sexual reinfectant).

Negile sau verucile genitale

Sunt leziuni cutaneo – mucoase, localizate în regiunea organelor genitale şi perianal, determinate de “virusul papilomatozei umane”.
Verucile(negii) sunt proeminenţe nedureroase, de culoarea pielii, apar pe/în jurul organelor genitale şi anusului, apar la un interval mare de timp, de la contactul infectant: între: 2 – 6 luni, însă virusul rămâne în corp. Virusul se transmite altei persoane, înainte de apariţia negilor.
Tratament: aplicarea locală de creme/soluţie cu podophylină, direct pe veruci, sau pe vulve. În caz de insucces, se recomandă crioterapia cu azot sau cu hidrogen lichid sau electrocoagularea cu ajutorul unui electrocauter.
Există o legătură, între verucile genitale şi apariţia cancerului de col uterin, de aceea femeile trebuie să meargă la medicul ginecolog, pentru testul: „Papanicolau”, ce detectează cancerul de col uterin, în fază timpurie.

Vaginita

Vaginita(inflamaţia vaginului), face parte din infecţiile genitale „nespecifice”, din care mai fac parte:”cistita”(inflamaţia vezicii urinare), „uretrita”(inflamaţia uretrei), „proctita”
(inflamaţia rectului).
Transmitere: contact sexual(normal/patologic), dar pot apărea şi în absenţa acestuia, ca o consecinţă a unui tratament îndelungat cu antibiotice, sau ca urmare a iritaţiei din timpul contactului sexual.
Simptome:

• la femei: unele n-au nici un semn, altele:prurit, usturime vaginală sau micţiune dureroasă frecventă, secreţie vaginală abundentă, cu miros neplăcut.

Tratament: local cu unguente cu antibiotice, sau cu ovule intravaginale cu substanţe chimioterapeutice sau cu antibiotice.

Păduchii laţi

Aceştia, sunt păduchi mici, ce trăiesc în părul pubian, se răspândesc prin simplul contact corporal/sexual.
Simptome:

• mâncărime intensă, în zona genitală, boala se împrăştie prin scărpinat şi-n alte zone ale corpului, păduchii depun ouă mici pe părul pubian sau lenjerie, pe care se observă pete mici de sânge.

Tratament:

• complex, medicamentos şi igienic;
• spălatul obişnuit cu apă şi săpun, nu este suficient pentru a distruge păduchii şi a îndepărta ouălele.
• Este necesară terapie antiparazitară locală, prin aplicarea de soluţii/loţiuni.

Hepatita de tip B

Ca boală cu transmitere sexuală, poate fi propagată prin contact sexual sau prin contact cu sângele, saliva sau urina purtătorilor de virus.
Tabloul clinic al hepatitei B, contactată pe cale sexuală, spre deosebire de tabloul clinic al hepatitei B contactată „prin seringă”, prezintă o simtomatologie ştearsă, sau nici un simpton, deci persoana poate transmite boala, fără să ştie că e bolnavă.
Simptome:

• apar într-o lună şi 6 luni, de la contactul infectant;
• de tip gripal(tuse, astenie, inapetenţă, dureri articulare, o stare de indispoziţie generală);
• apar apoi, semen caracteristice: icter al tegumentelor şi mucoaselor;
• urini intens colorate şi scaune decolorate.
• urmează stadiul de convalescenţă(dispare icterul, treptat urina şi scaunele recapătă culoarea normală)
• în acest timp, bolnavul pierde în greutate, câteva kilograme, rămâne cu astenie generală mult timp.
• Maladia poate avea evoluţie benignă, cronică, rareori mortală.

Profilaxia bolii:

• respectarea măsurilor igienice stricte;
•  instrumentar medical sterilizat;
•  evitarea contactului sexual neprotejat, cu persoane posibil infectate;

Astăzi există un vaccin împotriva hepatitei B, ce se administrează nou-născuţilor, personalului medical expus riscului de contaminare(chirurgi, obstreticieni, medici de laborator, stomatologi şi facultativ, oricui solicită să i se administreze un vaccin